Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Ioan Flora
Date personale
Născut	20 decembrie 1950[1] Satu Nou, Pančevo City⁠(d), RP Serbia, RSF Iugoslavia
Decedat	3 februarie 2005 (54 de ani) București, România
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Copii	Ioana Flora
Cetățenie	România[2]
Ocupație	filolog[*]​
Limbi vorbite	limba română limba sârbă[3]
Modifică date / text

Ioan Flora, (n. 20 decembrie 1950, în Satul Nou, județul Pancevo, în Banatul Sârbesc, acum în Serbia – d. 3 februarie 2005, la București^[4]) a fost un om de cultură, educator, filolog, poet, pedagog și traducător român originar din Serbia.

Ioan Flora a studiat la București și a locuit aici din 1993, fiind tatăl actriței Ioana Flora. Este înmormîntat în Cimitirul Bellu din București.

Liceul absolvit la Vârșeț, ulterior a absolvit Facultatea de Litere din București în anul 1973. Membru și secretar al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Scriitorilor din Serbia. A predat limba română la liceul economic din Alibunar. Din 1977 a fost redactor la ziarul Libertatea și la revista Lumina, iar apoi între 1991-1993 a devenit redactor șef la Ediția Libertatea la Pancevo/Novi Sad. În 1993 se stabilește cu familia la București.

A debutat cu poemul Des în pagina culturală a ziarului "Libertatea", singurul ziar de limbă română din Serbia, care apărea la Pancevo/Novi Sad. Cartea sa de debut în poezie, intitulată Valsuri, a fost publicată de editura ziarului Libertatea în Panciova în 1970.

• Valsuri, 1970;
• Iedera, 1975;
• Fișe poetice, 1977 (premiul Festivalului de Poezie de la Struga, Macedonia);
• Terapia muncii, 1981;
• Starea de fapt, 1984,1986;
• O bufniță tânără pe patul morții,1988, 1998 (Premiul Belgrad, Serbie);
• Memoria asasină, antologie, 1989 (Premiul scriitorilor din Voievodina);
• Tălpile violete, 1990, 1998;
• Poeme, antologie, 1993;
• Discurs asupra struțocămilei), 1995, 1998 (Premiul Uniunii Scriitorilor din România și din Republica Moldova);
• Cincizeci de romane și alte utopii/ Fifty Novels and Other Utopias (Cinquante romans et autres utopies), antologie, 1996;
• Iepurele suedez, 1997, 1998 (Prix de l’Union des Ecrivains și premiul ASPRO).
• Medeea și mașinile ei de război, 2000
• Dejun sub iarbă, 2003^[5][6]
• Trădarea metaforei, 2004^[7]

Poeziile sale au fost traduse în limbile sârbă, germană, maghiară, macedoneană, slovacă, engleză și franceză. A tradus poeziile lui Vasko Popa, Poezii I-II (1983);

• Adam Puslojic, Nu-mi amintesc prea bine, bunul meu prieten (1986);
• Pregrad Bogdanovivi, Biblioteca rătăcitoare;
• Dragoslav Mistici, Starea sârbească (2001);
• Die Donau - leicht ansteigend, Gedichte (LYRIK- Sammlung; ISBN 3-937139-04-4; 111 Seiten, POP-Verlag, Ludwigsburg, 2004) Traduceri semnate de Hellmut Seiler Edith Konradt Horst Fassel Helmut Britz Francisca Ricinski-Marienfeld Traian T Pop Gerald Bisinger

• Premiul Festivalului de Poezie de la Struga (Macedonia, 1978),
• Nolit Award (Serbia, 1989),
• Premiul Uniunii Scriitorilor (1997),
• Premiul ASPRO (1997).

Membru al Uniunea Scriitorilor din România, membru fondator al ASPRO, al Asociației Scriitorilor din Voievodina (Serbia) și al PEN - CLUB.

• Blog Ioan Flora Arhivat în 26 februarie 2014, la Wayback Machine.
• fr Biografie în limba franceză Arhivat în 11 mai 2006, la Wayback Machine.
• Ultimul vers al poetului, Sorin Preda, Formula AS - anul 2005, numărul 655
• 9 am știri — A murit poetul Ioan Flora
• Ioan Flora — poezii pe websitul Poezie.ro

Interviuri

• Ma simt intr-un anume fel optzecist. Interviu cu Ioan FLORA, Raluca Alexandrescu, Observator cultural - numărul 51, februarie 2001