Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Ioan Alexandru Brătescu-Voinești
Date personale
Născut	1/13 ianuarie 1868 Târgoviște, Dâmbovița, România
Decedat	14 decembrie 1946 (78 de ani)[1] București, România
Părinți	Alexandru Brătescu Alexandrina Voinescu
Căsătorit cu	Penelope Popescu
Copii	2
Cetățenie	România
Ocupație	avocat judecător prozator[*]​ politician
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Partid politic	Partidul Național Liberal
Studii	Universitatea din București
Pregătire	Titu Maiorescu
Influențe Titu Maiorescu
Membru titular al Academiei Române
Semnătură
Modifică date / text

Ioan Alexandru Brătescu-Voinești (n. 1/13 ianuarie 1868, Târgoviște, Dâmbovița, România – d. 14 decembrie 1946, București, România) a fost un prozator român, faimos pentru povestirile sale, scrise inițial pentru copiii săi.

Ioan Alexandru Brătescu-Voinești s-a născut la Târgoviște, pe 1 ianuarie 1868, ca descendent al unei familii de boieri. Eroul din nuvela „Neamul Udreștilor” e un strămoș al scriitorului. A făcut Liceul și Universitatea la București. A fost judecător în București, Ploiești, Pitești, Craiova și Târgoviște, unde în anul 1896 s-a stabilit definitiv. Intră în viața politică și este prezent până în 1940 în toate legislaturile parlamentare: a fost secretar general al Camerei Deputaților (1914-1940). A fost membru al Academiei Române din 1918.^[2] În anul 1945 a câștigat Premiul Național Pentru Proză. După 1937 alunecă în atitudini profasciste, teoretizate în opuscule programatice: Huliganism (1938), Germanofobie (1940).^[3] A fost un susținător al regimurilor legionare și antonesciene, susținând chiar și deportările evreilor.^[4][5]

În literatură a debutat sub îndrumarea lui Titu Maiorescu, care i-a fost profesor. Primul volum, culegerea „Nuvele și schițe” i-a apărut în 1903. A urmat în 1906 „În lumea dreptății”, iar în 1912, „Întuneric și lumină”. În anii primului război mondial a scris, în colaborare cu A. de Herz (1887-1936), o piesă de teatru numită „Sorana”. În perioada interbelică a publicat mai puțină proză.

Este cunoscut în special pentru scrierile sale pentru copii: „Puiul” (tragica moarte a unui pui de prepeliță), „Privighetoarea”, „Bietul Tric”, „Niculăiță Minciună” (un copil isteț de la țară neînțeles de săteni) ș.a.

S-a stins din viață în anul 1946, pe 14 decembrie, la București.

• Nuvele și schițe, 1903
• În lumea dreptății, 1906
• Întuneric și lumină, 1912
• Firimituri, 1929
• Cu undița, 1933
• Din pragul apusului, 1935
• Privighetoarea

• 

  Originea neamului românesc si a limbii noastre, 1942, Editura "Cartea Românească", Bucuresti

• Niculăiță Minciună, Editura HERRA, 2006, ISBN 973-7923-65-0
• În lumea dreptății. Întuneric și lumină, Editura Gramar, 2007
• Pagini alese, Editura Ștefan, 2007
• Rătăcire, Editura Semne, 2009
• Nuvele și schițe, Editura Donaris, 2009

În decursul timpului, Societatea Română de Radiodifuziune a dramatizat câteva din scrierile sale pentru emisiunea „Teatru radiofonic”: Călătorului îi șade bine cu drumul, În lumea dreptății și Un reghiment de antilerie.^[6]

La Wikisursă există texte originale legate de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – B