Sunettu a buccaLu sunettu a bucca è nu strumentu musicali a ciatu, ammintatu prubbabbirmenti ntô 1821 dû tudiscu Buschmann. Stu strumentu è fattu principarmenti di tri parti: nu corpu cintrali (comb), dui placchetti porta anci e li rivistimenti di fora (covers). Lu sonu veni pruduciutu di làriu ca fà vibbrari li "anci" (lameddi d'uttoni fini-fini attaccati ê placchetti di susu e jusu, macari chisti d'uttoni). Li placchetti sunnu misi appujati supra a nu corpu cintrali fattu di sòlitu di lignu o pràstica. Tutti ssi cosi sunnu chiuruti nta na carcassa di mitallu, ca, macari idda, faci di càscia di risunanza. A secunnu dâ ntunazzioni di l'anci, si ponnu aviri tanti tipi e tunalità di armònichi. 'N ginirali li dui principali catigurìi di armònica sunnu:
Lu sunettu a bucca veni utilizzatu ntâ mùsica pupulari, ntô blues e jazz e ntâ mùsica cràssica. Ntâ mùsica rockNtî l'anni '60 Bob Dylan avia addivintatu famusu sunannu nu sunettu ntî assai dî sò canzuni. N Italia ci fu Eduardu Binnatu ca usau lu sunettu pi diversi canzuni di successu ntî l'anni '80. Ntô cìnimaLa pillicula cchiù canusciuta ca metti n evidenza nu sunaturi di sunettu `cu na mpurtanza cintrali pâ mùsica è forsi la pillicula di Sergiu Liuni C'era na vota ntô west. La culonna sonora fu cumpunuta di Enniu Morriconi. |
Portal di Ensiklopedia Dunia