Damian Necula (n. 14 februarie 1937, București - d. 6 septembrie 2009, Franța) a fost un poet și scriitor român.^[1][2][3]

În anii 1960-1965 a studiat la Facultatea de Filologie a Universității București.

Între anii 1965 și 1987 a fost redactor la revista Viața românească. A debutat publicistic în anul 1962 cu versuri și cronici literare, iar editorial în anul 1967 cu Bărbații acestui pământ (versuri, Editura Eminescu). Între 1980 și 1982 a scris romanul Sărbătoarea continuă, care nu a putut fi publicat în România, deoarece subiectul era despre exil și despre drama celui aflat în imposibilitatea de a reveni în patria sa din cauza unui regim ticălos. Cartea aceasta a fost citită la Europa Liberă în aprilie-mai 1989^[1] și reprezintă o frescă a României în ultimii ani ai dictaturii comuniste^[2].

În 1987 a părăsit România refugiindu-se politic în Franța și s-a stabilit în Normandia, la Argentan^[4].

În noiembrie 1989 a lansat către intelectualii francezi un Apel de solidaritate cu intelectualii din România, iar în decembrie a fost unul dintre organizatorii manifestației de solidaritate cu revolta de la Timișoara, scânteia ce a dus la Revoluția Română din 1989.

• 1967 - Bărbații acestui pămînt (versuri).
• 1969 - Anul soarelui cald (versuri).
• 1969 - Aleargă, nu te opri (nuvele).
• 1976 - Mașina timpului (versuri).
• 1976 - Frica (roman).
• 1978 - Ispita într-o dimineață ploioasă (roman), premiul Asociației Scriitorilor din București.
• 1996 - Sărbătoare continuă (roman).